Cum e criza la sarbi

Deci... cand zic sarbi ma refer la muntenegreni... dar pentru mine sunt tot aia, chiar daca astia nu zic ca vorbesc sarbeste ci "maternu". Adica tot atat de diferita ca si limba moldoveana de romana, daca nu tii seama de faptul ca la astia nu difera accentul cum difera la moldoveni (sau pentru mine nu difera, care nu inteleg o iota din ce vorbesc astia). OK... deci sarbii (aia din sarbia, nu astia de aici) au tot felul de glume despre muntenegreni, cum ca astia ar fi extrem de lenesi. Una care mi-a retinut atentia era: "De ce au muntenegrenii scaun langa pat? ... Ca sa se odihneasca dupa ce se trezesc". Deci... sunt relativ lenesi... asta din experienta mea de lucru cu ei din anii care au trecut. Cand nu prea aveau ei mare chef de munca si fiecare sfant din calendarul ortodox de rit vechi trebuia sarbatorit cu o pauza. Dar deh. Probabil ca au adus si astia chinezi, asa cum sunt cei care lucreaza la mall-ul din Timisoara, pentru ca adevarul este ca nu am mai recunoscut orasul cand am ajuns aici ieri seara... La oamenii astia criza se manifesta prin constructia frenetica de blocuri, mall-uri, cladiri de birouri si orice altceva se mai poate construi. Noi de obicei trageam la un hotel linistit, familial, intr-un cartier in care erau o gramada de case si peste drum era o fabrica de ascensoare. Fabrica care nu mai avea un obiect al activitatii cam din prima tura pe care am facut-o eu pe aici. Ziceam de cartier... aici a fost prima data cand am vazut cum creste kiwi in stare naturala, pentru ca aproape fiecare casa avea cate o bolta de kiwi, o mica livada de pomi, ce mai, era frumos... ca la tara... Aseara, in stanga hotelului unde stam am gasit in loc de livada de pomi un mall, cu o parcare enorma, plina cu masini. In dreapta se construieste ceva, suficient de mare ca sa fie o cladire de birouri cu cel putin 4 etaje. Din tot cartierul de case a mai ramas hotelul si o casuta in stanga lui. Atat... Peste drum, in locul fabricii cresc blocuri de locuinte. Frumoase ca si arhitectura, chiar daca sunt destul de inalte... pe la 6 - 7 etaje. Frumoase ca si culoare, nu gri... Si cam asta se intampla si in alte zone ale orasului... fata de acum cativa ani cand am fost prima data aici s-a schimbat destul de radical as zice. Deci, oamenii astia nu prea par sa stie despre criza, cred ca nu a ajuns vestea la ei. Nu stiu daca la ei economia duduie, pentru ca nu prea au mare lucru, un combinat de aluminiu, o fabrica de bere... turism... altceva nu prea stiu ce sa mai fie. Am sa revin cu poze... intr-un post viitor... acum trebuie sa ma intorc la lucru