duminică, 26 iulie 2009

Si am patit-o si pe asta

Asta, adica faptul ca dupa 22 de ani am ajuns din nou in spital... Ideea postului este sa explic parerea mea despre toata aceasta situatie. Deci, dupa 22 de ani am ajuns sa am tangenta din nou cu sistemul sanitar din alta postura decat cea de "apartinator" sau vizitator. Asa ca saptamana trecuta am ajuns pe post de pacient. Dupa un telefon la salvare, care a venit in timpul record de 20 de minute (cel putin), poate si din cauza ca detaliasem ce e cu mine, s-a ajuns la concluzia ca ar trebui sa ma duc sa ma consulte un medic de specialitate... Trebuie sa recunosc ca doctorita de pe salvare s-a purtat foarte frumos, a avut rabdare si practic m-a consultat aproape 45 de minute, ca se elimine toate cauzele posibile ale ametelii mele permanente... Eu sincer eram oarecum speriat, pentru ca in urma cu 3 zile ma intorsesem din Anglia si nu vroiam sa fiu "contaminat". Deci... doamna a concluzionat ca ar cam trebui sa dau pe la spital, dar ei ne-fiind ambulanta de transport, ar fi nevoie sa ma cam duc cu un taxi sau sa mai chem o data salvarea... Dar oricum, ar fi bine sa am la mine o trimitere de la medicul de familie. Asa ca sun la samanul care ne are in grija si ii spun ce si cum, ca o sa mearga nevasta sa ia o trimitere. Si zice boul bine, sa vina. Asa ca se ia nevasta, se duce la cabinet si acolo vraciu o ia la niznai... ca nu, ca astia de pe salvare habar n-au, ca e cu totul altceva si el nu da nici un bilet de trimitere pana cand nu ma vede el pe mine. Asa ca vine nevasta acasa, un pachet de nervi si intreaba cum facem... Intre timp, datorita unor drumuri usa de la intrare - pat nevasta nu ma mai vedea de cearsaf, deoarece cam aveam aceasi culoare. Adica un alb foarte nesanatos pentru mine, foarte curat si potrivit daca esti un cearsaf. Dupa 45 de minute, cand in sfarsit imi facusem curaj sa ma ridic din nou, suna la usa vraciul, care imediat ajunge la concluzia ca e clar, cei de pe salvare aveau dreptate, dar nu are la el caietul de trimiteri si tre sa mearga cineva la el la cabinet sa il ia. Noroc ca venise soacra si s-a oferit saraca de voie de nevoie sa mearga, in timp ce nevasta ma reanima si ma convingea sa chemam un taxi pentru spital. Noroc ca deja ma simteam ceva mai bine si nu se mai invartea lumea cu mine in mijloc. Asa ca pana la urma a venit trimiterea, taxiul si am plecat spre spital. In continuare nu o sa discut despre tot ce am facut acolo, doar unele mici concluzii. Despre profesionalismul si comportamentul doctoritei care m-a tratat, jos palaria. Acelasi lucru il pot spune si despre asistentele si infirmierele de pe salon, nimic de discutat. Au mai fost mici probleme cum ca nu imi gaseau usor venele ca sa imi scoata sau sa imi bage diverse... dar aici cred ca am si eu mare parte de vina... nu imi prea place sa fiu intepat. Dupa 4 zile de analize intensive (tomograf, RMN, sange, raze, etc) tot nu mi-au gasit neuronul... glumeam... am aflat care e problema, ce trebuie sa fac de acum incolo si tot ce trebuia sa stiu. Acum, cat am fost in spital, a aparut pe acolo o televiziune care voia sa filmeze cum sunt saloane fara aer conditionat si altele.. Cinstit, nu stiu cati dintre oamenii care erau internati acolo au aer conditionat acasa ca sa poata face o plangere in sensul asta. Pe de alta parte, daca ar fi aer conditionat, nu stiu cine ar sta sa schimbe sau sa curete filtrele alea atat de des cat ar trebui, caz in care dupa mine ar deveni mai degraba sursa de infectii. Deci, nu m-au deranjat lipsa aerului conditionat, nu m-a deranjat lipsa medicamentelor (in mare parte a trebuit sa mi le cumpar, dar la costurile analizelor ce mi s-au facut - nu numai mie, pentru ca era in permanenta coada la rmn si altele, e prima data cand nu mi-a parut rau ca plates asigurari) cat m-a deranjat lipsa bunului simt. Si nu din partea personalului medical ci din partea unor "apartinatori" care considerau ca orice colt in care nu te vede nimeni poti sa te ascunzi si sa fumezi o tigara. Asta intr-un spital... Deci sincer, nesimtirea e cea mai mare problema, si nu e o problema a sistemului sanitar ci a unor oameni care au pretentii de aer conditionat, medicamente, purtare exemplara a altora.
Ideea e ca acum stau sa ma odihnesc si sa imi indrept spatele in saptamana care urmeaza...

PS: CAUT VRACI NOU...

2 comentarii:

aditza spunea...

Totusi carui fapt se datora ameteala ta continua?

Florin spunea...

Spondiloza cervicala... :D